Publicat de WebmasterLSDV în: 2008-06-24

“Nu înțelegem în plinătatea ei dragostea Maicii Domnului, dar știm aceasta. Cu cât mai mare e iubirea, cu atît mai mari sunt și suferințele sufletului. Cu cît mai deplină e iubirea, cu atât mai deplină este cunoștința. Cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte este rugăciunea. Cu cât mai desăvârșită e iubirea, cu atât mai sfântă e viața. [...]

Domnul iubește pe toți oamenii, dar mai mult încă pe cel care ÃŽl caută. “Pe cei ce mă caută îi iubesc” zice Domnul, “și cei ce mă caută vor afla har.” Iar cu El, viața e ușoară și bună, sufletul e vesel și sufletul spune: „O Domnul meu, eu sunt robul Tău”.

O mare bucurie este în aceste cuvinte. Dacă Domnul e al nostru, atunci toate sunt ale noastre. Iată ce bogați suntem! [...]

Iubirea este mică, este mijlocie și este și mare. Cine se teme de păcat, acela iubește pe Dumnezeu. Cine are străpungerea inimii, acela iubește mai mult. Cine are în suflet lumină și bucurie, acela iubește încă și mai mult. Dar cine are harul în suflet și în trup, acela are iubirea desăvârșită. [...]

Domnul e atât de drag și vrednic de iubit, încât de iubirea Lui sufletul nu-și mai poate aduce aminte de altcineva. Harul Duhului Sfânt este atât de dulce și schimbă într-atât pe orice om, că el uită chiar și de propriii lui părinți. Sufletul care a cunoscut deplin pe Domnul și s-a desfătat de El, nu mai dorește nimic altceva și nu se lipește de nimic de pe pământ.Åži chiar dacă i s-ar pune înainte o împărăție, n-ar voi-o. Pentru că iubirea lui Hristos e atât de dulce, și bucură și veselește atât de mult sufletul, încât chiar și o viață împărătească nu-l mai poate desfăta. [...]

Când omul se teme să nu întristeze pe Dumnezeu printr-un păcat oarecare, aceasta e prima iubire. Când cineva are mintea curată de gânduri, aceasta e a doua iubire, mai mare decât prima. A treia, mai mare încă, e atunci când cineva are în chip simțit harul în suflet. Iar când cineva are harul Duhului Sfânt și în suflet și în trup, aceasta e iubirea desăvârșită. [...]

Suntem mândri cu mintea și de aceea nu putem sta în acest har și el se depărtează de la suflet și atunci sufletul tânjește după el, îl caută din nou cu lacrimi și suspină și strigă către Domnul: „Dumnezeule milostiv, Tu vezi cât de întristat este sufletul meu și cum tânjesc după Tine.”

N-a fost pe pământ om atît de blînd și plin de iubire ca Domnul nostru Iisus Hristos. ÃŽn El e bucuria și veselia noastră, să-L iubim și El ne va duce în ÃŽmpărăția Lui, undevom vedea slava Lui.”

[Fragmente dintr-un „Cuvânt de învățătură”al sfîntului părinte Siluan]