Publicat de WebmasterLSDV în: 2008-06-24

Ieri, în drum spre școală, m-am întâlnit cu baronul Münchhausen și am început să povestim.

Bună ziua, domnule conte!

Salut, ce bine îmi pare că mi-ai acordat un titlu atât de mare!

Cu plăcere! Ce bine-mi pare că m-am întâlnit cu dumneavoastră!

Åži mie, pentru că vreau să-ți povestesc o întâmplare nemaipomenită!

Abia aștept să-mi povestiți!

Hai să-ți povestesc! Luna trecută m-am întâlnit în pădurea fermecată cu un inorog înaripat și l-am rugat să mă lase să-l călăresc.

Åži a fost frumos?

Stai să continui povestea!

Bine, scuzați-mă!

Dar inorogul n-a vrut să mă lase, numai dacă îi dau o pungă mare dechipsuri cu caș. Norocul meu a fost că am avut la mine și m-a lăsat să-l călăresc.

Unde v-ați dus cu el?

Am mers pe Lună și am văzut oameni care umblau în cap.

Åži cum arătau?

Erau galbeni, aveau niște mâini în cap și umblau cu picioarele în sus, aveau o gură mică, un ochi mare în mijlocul frunții și urechi mari și ascuțite la picioare.

Puteau vorbi?

Da, vorbeau o limbă foarte ciudată, dar eu, cu toate astea, am înțeles-o.

Ce v-au spus?

M-au întrebat de unde vin și eu le-am spus că vin din pădurea fermecată de pe Pământ.

Åži v-ați înșeles bine cu ei?

Da, oerecum..., dar le era frică de vizitatori și m-au aruncat pe Pământ.

Dar cum de n-ați murit?

Pentru că sunt nemuritor.

Nu vă supărați, dar trebuie să plec.

Bine!

Dar să știți că mi-a plăcut întâmplarea dumneavoastră.

Sper că ne mai întâlnim!

Åži eu sper!

La revedere!

La revedere!

Fiko Eva, clasa a IX-a A