Publicat de WebmasterLSDV în: 2008-06-24

Dimineața cu raze viorii îmi presară pe suflet pulberi de auroră purpurie… Iar noaptea nostalgică se pierde dincolo de zări, alungată cu blândețe de zorii albăstrii și tandri. ÃŽn lumina dimineții, firele de iarbă cântă pe dealuri o doină veche din lira vântului.

Plecând tăcută, noaptea m-a sărutat pe frunte. Nu s-a zgârcit, ci și-a rupt din colier o stea căzătoare și mi-a dat-o mie ca dar de suflet. De atunci simt arsura stelei ce mă mistuie cu un foc nestins; focul acesta arde de dorință după florile albe ale iernii din copilărie…

Nu mai plânge, teiule, cu lacrimi de rouă, că-mi sfâșii inima! Mai bine ascultă și vezi cum s-au înroșit macii la auzul șoaptelor de iubire, spuse lor într-o doară de către tinerele margarete…

Dimineți cu reflexe viorii sărută frățește obrazul pistruiat cu flori al colinelor verzi și triste ce se desprind în zare pe conturul vremii.

Dimineața cu raze viorii îmi presară pe suflet pulberi de auroră purpurie… Iar noaptea nostalgică se pierde dincolo de zări, alungată cu blândețe de zorii albăstrii și tandri. ÃŽn lumina dimineții, firele de iarbă cântă pe dealuri o doină veche din lira vântului.

Plecând tăcută, noaptea m-a sărutat pe frunte. Nu s-a zgârcit, ci și-a rupt din colier o stea căzătoare și mi-a dat-o mie ca dar de suflet. De atunci simt arsura stelei ce mă mistuie cu un foc nestins; focul acesta arde de dorință după florile albe ale iernii din copilărie…

Nu mai plânge, teiule, cu lacrimi de rouă, că-mi sfâșii inima! Mai bine ascultă și vezi cum s-au înroșit macii la auzul șoaptelor de iubire, spuse lor într-o doară de către tinerele margarete…

Dimineți cu reflexe viorii sărută frățește obrazul pistruiat cu flori al colinelor verzi și triste ce se desprind în zare pe conturul vremii.