Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-10-15

Această întrebare îi frământă pe mulți oameni. Desigur că El, Dumnezeul cel adevărat, există. Acest lucru nu trebuie demonstrat, ci trebuie crezut. Dar dacă totuși cineva nu crede până când nu i se demonstrează, vom încerca în continuare să facem acest lucru.

Să începem mai întâi prin existența lumii și prin existența noastră. Noi existăm? Eu cred că e o întrebare absurdă, deoarece cu toții știm, dar mai mult, simțim propria noastră existență.

Oare cine ne-a creat? De unde suntem noi și de unde acest pământ minunat? Poate natura să se creeze pe sine? Cum se poate ca din nimic să se facă ceva? Grele întrebări. Oare explozia big-bang este explicația existenței acestei lumi? Dacă da, atunci de unde acea materie care s-a împrăștiat în acel moment? Trebuie să înțelegem că această lume a fost creată de Dumnezeu, de Cel Preaînalt.

Mai întâi trebuie să înțelegem veșnicia lui Dumnezeu. Acest lucru poate fi înțeles doar într-o mică măsură de mintea omenească, pentru că Dumnezeu nu a fost creeat, ci există. El este fără de început și fără de sfârșit. Omul poate să înțeleagă faptul că Dumnezeu nu are sfârșit, dar nu îi este cu putință să înțeleagă că nu are început.

Martor a lui Dumnezeu este însuși Cuvântul Său, Cartea Cărților, adică Biblia. ÃŽn această carte găsim toate răspunsurile. Tot această carte ne demonstrează existența lui Dumnezeu. Să privim doar istoria poporului ales, adică Israelul. Aici ne sunt prezentate minuni făcute de ÃŽnsuși Domnul Dumnezeu. Să privim, de exemplu, salvarea acestui popor care s-a făcut în chip minunat din mâinile egiptenilor. Acest popor a străbătut o mare distanță pe jos. Ei au mers patruzeci de ani și totuși au avut ce să mănânce, pentru că Dumnezeu, cel milostiv le-a dat lor hrană din cer. O minune tot la fel de uimitoare este aceea că Domnul Cel Preaânalt a poruncit Mării Roșii să se despartă și să stea apa de o parte și de alta, asemenea unui zid, pentru ca acest popor să poată trece cu picioarele uscate prin ea.

Ce dorește Dumnezeu de la Noi? Ne iubește El oare? La aceste întrebări vom primi răspuns printr-un fragment dintr-un cuvânt de învățătură al Sfântului Siluan Atonitul. ÃŽnainte de a-l cita pe acest sfânt părinte, trebuie să înțelegem că omul a căzut în păcat încă de la început. Deci, trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea firii. Trebuie să înțelegem că avem multe neputințe, de exemplu, putem cădea foarte ușor în ispită. Ce este ispita? Ispita este un îndemn din partea celui rău prin care ne spune să facem răul. O ispită este, de exemplu, când avem posibilitatea să luăm un lucru care nu ne aparține. Uneori ne gândim: „Hai să iau că oricum îmi doream de mult acest lucru și oricum nu va afla nimeni că eu am fost.”

Ca și cum Dumnezeu ar vrea să spună: „Nu-mi spune nimic! ÃŽți cunosc mizeria, necazurile, luptele și ispitele sufletului tău. ÃŽți cunosc și știu și lașitatea păcatelor și, cu toate acestea, îți spun, Iubește-mă așa cum ești tu, dă-mi inima ta. Dacă ai să aștepți să devii un înger ca să mi te dăruiești întru iubire, atunci n-ai să Mă iubești niciodată. Chiar când ești laș, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei și în săvârșirea sfințeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, eu nu-ți dau voie să nu mă iubești. Iubește-Mă așa cum ești tu, în orice situație te-ai afla; în credincioșie sau în trădare, în râvnă sau uscăciune, tu iubește-Mă așa cum ești! Dacă aștepți ca să fii desăvârșit, atunci n-ai să Mă iubești niciodată. N-aș putea să fac Eu oare din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăție și dragoste? Nu sunt Eu Domnul Dumnezeu care a creat toate și pot totul? Omule, ți-ai da tu viața pentru lume, din dragoste, pentru oameni sau ai muri din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu-Mi dai voie să te iubesc? Fiul Meu, lasă-Mă să te iubesc, eu îți vreau inima care este locașul Meu. Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar și până atunci tu iubește-Mă așa cum ești tu, fiindcă Eu te iubesc, cu toate că ești așa. ... Eu te iubesc și atunci când ești slab și necurat.

N-am nevoie de virtuțile tale, de talentele tale, de înțelepciunea ta. Eu vreau doar să Mă iubești și să lucrezi cu dragoste pentru Mine. Nu virtuțile tale le doresc. Dacă ți le-aș da, tu ești așa de slab și mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu și nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care tu nu mă cauți și stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!

Unui fier ruginit flăcările nu numai că i-ar curăța rugina, dar l-ar face incandescent. Iubește-Mă și păcatele se vor arde și tu vei fi fericit. ...

Aș putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omenească, dar nu. Tu ai să fii slugă rea și nefolositoare și neputincioasă. Am să-ți iau și puținul pe care tu te crezi că-l ai. Eu te-am făcut din iubire și ca să-ți dau iubirea, fără ca tu să-mi poți da ceva. Nu încerca să-Mi plătești iubirea prin nimic. Iubește-Mă în dragostea Duhului Meu și fără motive. Nu mai sta departe de Mine. ÃŽți lipsește nu sfințenia pe care Eu ți-o pot da, ci o inimă gata să mă iubească oricând și până la capăt.

Astăzi Eu stau la ușa inimii tale ca un cerșetor. Eu, Singurul, Adevăratul ÃŽmpărat și Domn, Eu bat și aștept. Grăbește-te să-Mi deschizi prin smerenie! Nu-Mi mai aduce ca motiv întinăciunea și sărăcia ta. Dacă ți-ai cunoaște-o până în adânc și deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine este ca tu și acum să te îndoiești de Mine, de iubirea ce o am pentru tine. Crede că Eu pot totul și tu nu poți nimica fără Mine. Doar păcatul ești în stare să-l faci fără ajutorul Meu. Să nu te încrezi în tine fără Mine, căci astfel am să fiu nevoit să te las în cădere, în măsura în care tu te apreciezi. Nu te frământa că nu ai virtuți. Am să-ți dau Eu sfințenia Mea. Deschideți inima prin pocăință și Mă primește în potirul sufletului tău prin trupul și sângele Meu pe care în dar ți-l dau în Sfânta Liturghie. Atunci am să te fac să înțelegi totul și să mă iubești mai mult decât îți pot închipui. ...

Orice s-ar întâmpla, nu aștepta ca să devii un sfânt ca pe urmă să Mă iubești. ÃŽn acest fel tu nu M-ai iubi niciodată. Åži acum du-te! Eu sunt cu tine.”

Toth Norbert
Clasa a XII-a A