Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-10-15

Cu seninul pe umeri, cu soarele pe frunte, cu picioarele desculțe, tu treci prin văi golașe și prin sate încremenite… M-am tot gândit la tine, crăiasă primăvară, la ochii tăi de culoarea azurului, la trena-ți albă de ghiocei.

Åži ce dor mi-era de tine în nopțile de toamnă târzie, când vântul sufla neostoit și bruma broda cu argint haina pământului! Cât de greu mi-a fost fără tine în nopți de ianuarie, pe când gerul, cu dinții de gheață, mușca din ape și din obrajii mei! M-am gândit la tine, primăvară, așa cum te gândești la o duminică de Paști, cu pace și cu dorința de a te avea din nou în sufletu-mi bolnav de pulberea lumii presărată peste el…

Primăvară blândă, cu surâs de prunc, ce-ar fi dacă m-ai lua cu tine? Å¢i-aș păzi florile de hoți, ți-aș aduna vânturile risipite prin poieni sau poate ți-aș strânge de prin livezi zăpezile încă netopite de soarele-ți cald. Aș face orice, numai ia-mă cu tine, bună primăvară!...

Mă gândesc la tine, primăvară, că porți în mâini stoluri de păsări minunate, cărora le dai drumul pe sub geana cerului să zboare și să cânte fără pic de ostoire… Primăvară, cu seninul pe umeri și soare pe frunte, mai vino și pe la noi, căci mi-așa de dor să-ți mai aud pașii desculți străbătând ușor pe uliți și prin livezi…

Maria Deac