AMURG (Orizonturi literare)
Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-10-15
Cerne-mi-te lin, amurgule… ÃŽmprăștie-ți lumina purpurie peste dealuri și livezi de culoarea smaraldului; seamănă pe ape grăunțe de jad pentru ca pasărea măiastră, ciugulindu-le, să cânte triluri din grădinile cerului.
Maiul, crai al primăverii, a trecut și el pe aici. ÃŽn urma pașilor săi grădinile au odrăslit flori de toate culorile, cu parfum din alte vremuri. Iza mea cu ape limpezi, curgi stingheră printre maluri, cu brațele încărcate de sălcii și lanuri de porumb. De câte ori, în nopțile fierbinți de vară, luna nu și-a țesut cărări aurite pe luciul tău străveziu? Åži de câte ori stelele nu și-au pieptănat razele în oglinda apelor tale?... Cireșul gătit ca de nuntă, cu flori alb-roze, își răsfiră crengile parfumate în bătaia ușoară și calmă a vântului.
Amurgul cu buze de foc sărută fără teamă și vinovăție obrajii albi și proaspeți ai lalelelor abia-nflorite. Cu glasul tainic murmură izvorul pe sub flori de sânziene, în vreme ce licuricii au ieșit la margini de poteci să lumineze cu felinarele lor albastre pasul tărăgănat și obosit al trecătorilor. Fluturi albi se rotesc, pătând cu pulbere străvezie obrazul roșu-aprins al garoafelor. Un grangur doinește fluierând într-un vârf de mesteacăn.
Åži toate sunt frumoase, și toate poartă-ntrânsele taine vechi, nebănuite, doar ochi să ai ca să le poți vedea, doar inimă să ai ca să le poți pricepe.
Maria Deac