Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-10-14

Normalitatea pare simplă. A intra într-un cinematograf pentru a vedea un film e simplu, cum ar fi gestul de a bea un pahar cu apă.

Åži totuși există mulți oameni dintre cei de lângă noi, pentru care vizionarea unui film e doar un vis!

Dar și asta e o aparență, pentru că generozitatea și ingeniozitatea semenilor noștri se transformă în soluții viabile. Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani, condusă de informaticianul Mircea Bucur și-a propus (și a reușit) să înlăture din viața deficienților de vedere frustrarea de a nu putea „vedea” un film.

Fundația, prin eforturi materiale și spirituale considerabile, a accesibilizat pentru persoanele cu deficiență de vedere filmele „Ray” (O biografie a cântărețului nevăzător Ray Charles) și două lungi metraje românești de mare succes: „Patru luni, trei săptămâni și două zile”, în regia lui Cristian Mungiu și „Moartea domnului Lăzărescu” în regia lui Cristi Puiu. Aceste „filme” au fost incluse în revista Radar, publicație a fundației „Cartea Călătoare”.

Ultima realizare în acest domeniu a fost pelicula „Cea mai fericită fată din lume” în regia lui Radu Judea. Inedit a fost faptul că acest film a rulat în cadrul festivalului internațional de film Transilvania, în data de 3 iunie, la Cinema Victoria.

Dar în ce constă accesibilizarea? Imaginile de pe ecran sunt comentate în căști: sunt urmărite gesturile actorilor, vestimentația, chiar mimica. Aceste comentarii sunt plasate în pauzele dintre replicile actorilor, urmărindu-se insistent ca descrierile să se sincronizeze cât mai bine cu acțiunea vizibilă pe ecran.

Opțiunea pentru filmul lui Radu Jude a fost extrem de inspirată. E vorba de o comedie amară, având ca temă barierele de comunicare dintre generații. O tânără din Geoagiu Băi, Delia Frățilă, câștigă un concurs promoțional și este pusă în situația de a participa la o promovare, pentru a se dovedi că „concursul e pe bune”. Pe drum, fata află că mașina nu-i va aparține pentru că părinții deciseseră să o vândă. Urmărind filmul, veți înțelege paradoxul titlului.

Oricum, în condiții de normalitate, la Victoria s-au întâlnit deficienți de vedere din toate generațiile, care s-au întâlnit sub semnul unei speranțe: „Şi noi vom putea merge la film, fără amărăciune… ”

Ana Hompot