Acest
interviu a fost realizat la începutul lunii octombrie, prin telefon, de
către Gheorghe Câmpian, reporter al revistei „Adolescent-magazin”.
R: -Domnule profesor, v-am sunat pentru un interviu care va fi publicat
în următorul număr al revistei școlii în care ați predat, și, pentru
început, vă rog să-mi spuneți unde și când v-ați născut?
R. L.: -M-am născut pe data de 13 mai 1944, în localitatea Călățele din județul Cluj.
R.: -Unde v-ați făcut studiile?
R. L.: -Ciclul primar și cel gimnazial le-am făcut la Şcoala de
Nevăzători din Cluj, apoi am urmat cursurile Liceului de Muzică și
Conservatorul din același oraș.
R.: -Ce v-a determinat să alegați cariera de profesor de muzică?
R. L.: Încă de mic copil m-am simțit atras de această minunată artă.
Apoi, după ce am învățat să cânt la pian, acest instrument a
reprezentat cea mai aprinsă pasiune a mea.
R.: -Câți ani și în ce perioadă ați profesat la Liceul pentru Deficienți de Vedere?
R. L.: Am lucrat 28 de ani: din 1970 până în 1998, când m-am pensionat.
R.: Aveți vreo întâmplare care v-a rămas la suflet de pe vremea când erați elev?
R. L.: Odată cântam la pian și am rămas cu amintirea felului în care
profesorul meu de muzică îi explica unui prieten cum poate cânta un
nevăzător fără partitură.
R.: -În calitate de profesor, ați organizat vreun spectacol/concurs cu elevii?
R. L.: -Am participat de două ori cu grupuri de elevi la festivalul
„Cântarea României”. Nu am avut alte activități extrașcolare.
R.: -Cum făceați ca orele de muzică să-i atragă pe elevii dumneavoastră?
R. L.: -În lecțiile despre biografia unor muzicieni, inseram atât
momente emoționante, cât și glume care să ridice moralul elevilor.
R.: -Credeți că în cariera dumneavoastră ați reușit să vă faceți iubit de elevi?
R. L.: -Eu cred că da, pentru că îi învățam cântece și încercam să fac
orele de muzică atât relaxante cât și interesante, iar în prima parte a
carierei, când eram preparator, veneam la elevi, spuneam bancuri, jucam
cărți și aveam tot felul de alte activități prin care să ne apropiem
unii de alții.
R.: -Şi, în sfârșit, o ultimă întrebare: ce faceți acum, după pensionare? Cu ce vă ocupați?
R. L.: -Cânt și acum la pian, ascult muzică, merg la concerte, merg la
Conservator pentru a valida acuratețea sunetului când se face o
înregistrare, și, apropo de înregistrări, în această perioadă mă
pregătesc să fac o înregistrare la „Radio Cluj”, cântând la pian.
R.: -Așadar, și acum, după pensionare, vă dedicați tot marii dumneavoastră pasiuni, muzica.
R. L.: -Da, așa este.
R.: -Vă mulțumesc pentru interviul acordat revistei „Adolescent-magazin” și vă urez multă sănătate și numai bine.
