Ieri, în drum spre școală, m-am întâlnit cu baronul
Münchhausen și am început să povestim.
Bună ziua, domnule conte!
Salut, ce bine îmi pare că mi-ai acordat un titlu atât
de mare!
Cu plăcere! Ce bine-mi pare că m-am întâlnit cu
dumneavoastră!
Şi mie, pentru că vreau să-ți povestesc o întâmplare
nemaipomenită!
Abia aștept să-mi povestiți!
Hai să-ți povestesc! Luna trecută m-am întâlnit în
pădurea fermecată cu un inorog înaripat și l-am rugat să mă lase să-l călăresc.
Şi a fost frumos?
Stai să continui povestea!
Bine, scuzați-mă!
Dar inorogul n-a vrut să mă lase, numai dacă îi dau o
pungă mare dechipsuri cu caș. Norocul
meu a fost că am avut la mine și m-a lăsat să-l călăresc.
Unde v-ați dus cu el?
Am mers pe Lună și am văzut oameni care umblau în cap.
Şi cum arătau?
Erau galbeni, aveau niște mâini în cap și umblau cu
picioarele în sus, aveau o gură mică, un ochi mare în mijlocul frunții și
urechi mari și ascuțite la picioare.
Puteau vorbi?
Da, vorbeau o limbă foarte ciudată, dar eu, cu toate
astea, am înțeles-o.
Ce v-au spus?
M-au întrebat de unde vin și eu le-am spus că vin din
pădurea fermecată de pe Pământ.
Şi v-ați înșeles bine cu ei?
Da, oerecum…, dar le era frică de vizitatori și m-au
aruncat pe Pământ.
Dar cum de n-ați murit?
Pentru că sunt nemuritor.
Nu vă supărați, dar trebuie să plec.
Bine!
Dar să știți că mi-a plăcut întâmplarea dumneavoastră.
Sper că ne mai întâlnim!
Şi eu sper!
La revedere!
La revedere!
Fiko Eva, clasa a IX-a A
