Limba franceză între comic și seriozitate (II) (Vitamina Haz)

Publicat de WebmasterLSDV în: 2009-10-15

Dragi cititori, mai mici sau poate ceva mai mari, ce-ați zice de un nou periplu printre perlele de la orele de limba franceză? Probabil vă mai amintiți că unul asemănător a mai fost conceput în urmă cu aproximativ doi ani. Åži iată că spontaneitatea și inocența liceenilor noștri nu și-au epuizat resursele într-un timp atât de îndelungat.

Așadar, să ne imaginăm că elevii, într-o lume posibilă doar pentru ei, își încep ziua cu un joc (fotbal, torball, un joc de cărți etc., nu contează exact ce joc). Nu uitați, însă, dragilor, că jocul se bazează pe niște reguli și trebuie să fiți „loli”, adică politicoși unii cu alții (of, și pichtul ăsta care nu vrea să înțepe punctul 4 ca să iasă „poli”; ei, lasă, că sună dulce și elegant acest cuvânt, „loli”, nu-i așa?). Jocul presupune de asemenea ca fiecare participant să fie „forch”, adică puternic, forțos; nicidecum „fort”, ci așa cum v-am spus mai sus.

Åži după ce toți pot spune cu entuziasm „nous avons jueuré » (or fi și înjurat de nervi în timpul jocului, dar trecem peste asta), deci după ce toți s-au jucat până ce s-au simțit « fatiger », « une odeur de pleuille” a început să se resimtă în atmosferă și cu toții și-au amintit că trebuie să părăsească grabnic curtea școlii spre a putea trece la lucruri mai serioase. (Mda, ploaia măruntă de toamnă e foarte languroasă, chiar dacă în franceză i se spune « pluie » și nu « pleuille », cuvânt original care parcă îi potențează tonalitatea melancolică). Deci, după ce fiecare și-a luat „la jachete” pe el, a plecat spre școală.

Cum e și firesc, elevii pot alege înainte de a trece la lucruri propriu-zis serioase, să consume „une loisson”, așadar o băutură mai răcoritoare sau o cafeluță. (Ce mai contează că se spune corect „boisson”? Tot pichtul e țapul ispășitor, care a înțepat punctul 3 în plus; bată-l vina!) Un faimos semnatar de bijuterii lingvistice ca cele de mai sus scria la un moment dat că va cumpăra „un sucre de fruits”. Ei, asta e prea de tot; o fi sucul de fructe cu mult zahăr, dar eu credeam că preferați totuși „un jus de fruits”, că doar e mai bine să ne hrănim ecologic, nu credeți? Åži cum sucurile acidulate din comerț aduc atâtea ravagii pe planeta noastră, putem accepta afirmația scrisă de una din eleve: „Il a attrapé un rhume à cause de curiosité”. ÃŽn acest caz elevii pot să-și permită să pronunțe cuvântul „quelle” sub forma „chiul”; chiulul va fi justificat, că doar răceala te pune de-a binelea la pat, chiar dacă ai contractat-o doar din cauza curiozității.

Mai de nevoie, mai de plăcere, elevii își vor începe orele. Unii își continuă cartea pe care au început-o și o vor deschide la pagina „patruj-neuf”, fapt pe care-l afirmă răspicat. Pentru ora de geografie preferă folosirea internetului sau și a hărților existente în vederea unei călătorii imaginare prin „Such” (adică „Suisse”, Elveția). De asemenea, elevii sunt conștienți că trebuie să știe să întocmească o cerere și, de aceea, tonul folosit în conținutul ei va fi unul „diplèmé” (uitând cum se scrie o cu accent circumflex, trec pe nepusă masă la accentul grav; așadar, totuși, e grav să fii un diplomat). Formula de încheiere a unei cereri nu poate fi alta decât „à ma paudrille”. Câtă fantezie, nu-i așa? Sună elegant, à la française, iar eu personal nu am întâlnit în nici un dicționar această expresie. Evident, nu poate lipsi din programul elevilor nici înspăimântătoarea oră de „francaissez”, în care domină obsedanta întrebare: „Que signifique?”

După o astfel de muncă susținută, vine și rândul binemeritatelor activități de timp liber. O primă alternativă în acest sens, foarte des întâlnită, e vorbitul la celular, iar elevii spun despre această activitate astfel: „Nous parlons à la télé”. De, ce să zic, dacă „le téléphone” a ajuns să poată fi înlocuit în conversații cotidiene cu televizorul, atunci nu mai știu prin ce secol științifico-fantastic ne aflăm.

ÃŽn timpul unei astfel de convorbiri telefonice am auzit la un moment dat replica: „Ma vie est Bucarest”. Vorbitorul spunea că se referea la orașul lui ca fiind București, dar nu ne putem amesteca în gusturile lui dacă el vrea să spună că Bucureștiul e viața lui, e idolul lui, e totul pentru el, chiar dacă are străzi aglomerate și adesea neîngrijite.

Cineva care făcea în scris o declarație de dragoste pentru iubita lui spunea la un moment dat: „Je te crée la ville humaine.” El susținea că se referea la ideea de viață, dar cine știe dacă n-o fi vrut să-i facă și vreo vilă sau vreun oraș ipoteticei sale iubite?

Un altul, în acest timp liber, și-a amintit că are totuși de făcut o temă: redactarea portretului iubitei. ÃŽn cadrul acestei compuneri, el a ținut să precizeze că femeia iubită dintr-o poezie de Louis Aragon are exact „deux bras”, fără a da alte amănunte despre aceste părți esențiale ale corpului omenesc; evident, avea dreptate, că doar nu cred c-o fi vrut să se trezească lângă el cu un miriapod sau cu o caracatiță și să spună că aceea e iubita lui.

ÃŽntr-o altă compoziție de acest gen un semnatar spunea că iubita lui are „la pie catifélée” (corect ar fi fost „la peau veloutée”, dar las traducerea literală a perlei și comentariile aferente pe seama voastră, dragi cititori). Același autor spunea că iubita are „les yeux blanches” (vă asigur că de atâta învățat și citit, fetei nu i se mai vedea albastrul încântător al ochilor, ci doar albușul care a produs cecitatea totală și i-a acoperit vederea).

Un alt mare meșter în crearea de perle a scris cuvântul „chaché” în loc de „caché” (sonoritatea cuvântului sugerează pe cineva care se ascunde totuși, dar e atât de sfios încât abia îndrăznește să șușotească ceva).

Åži acum gata cu gluma. La final, pentru a trece la lucruri cu totul serioase, vă îndemn la puțină visare și meditație citind un catren scris de unul din elevii foarte buni la limba franceză:

Un soleil qui rayonne
Tu es pour moi.
Le jardin de mon esprit
Est embelli par toi.
(Toth Norbert)

Dragi elevi, revin cu un îndemn reluând cu o ușoară modificare o afirmație ce a constituit cireașa de pe tort privind perlele la orele noastre: „Toate fenêtrele vă sunt deschise”. Cred însă că de acum înainte e rândul vostru să culegeți și să înșiruiți astfel de perle. Așadar, „au travail et bon succès!”


Prof. Maria Mariș