EU... (Orizonturi literare)

Publicat de WebmasterLSDV în: 2008-02-18

Eu sunt o casă care se umple de amintiri și am în jurul meu mănunchiuri mari de flori multicolore și miliarde de petale plutesc în jurul meu, pe mine…arome înmiresmate, înrourate de ochii mari ai cerului.

Sunt o izbucnire de vânt care colorează obrajii semenilor mei, care usucă lacrimile izvorâte din durere, care mângâie duios lacrimile iubirii.

Sunt văzduhul sprinten și zburd în a zorilor lumină, scuturând voioasă cireșele-n livezi, gustând cu sete roșia lor savoare.

Åži sunt la fel de bine, un munte mărmurit, stând greu, apăsând pământul, cu fruntea-mi albă din gheață, veghind asupra întregii lumi.

Sunt cântecul mângâietor al păsărilor care intră cu sonorități noi în mintea îndrăgostiților, aprinzând în ochii lor aurul soarelui, culorile înmiite ale câmpurilor înflorite, scânteierile sălbatice ale diamantelor, argintul moale și vindecător al stelelor.

Sunt vânt și am făcut înconjurul lumii ducând pe aripile-mi de aer mișcător miliarde de păsări, am străbătut oceanele ridicând castele de ape, prăbușindu-le apoi în abisuri negre, am amestecat norii cu azurul plin de minuni al cerului, apoi am coborât asemenea unui meteor incandescent asupra apelor nesfârșite, reizbucnind spre stelele mirate, șiroind de apă pe care o picur asupra deșerturilor.

Sunt în același timp și apă pe care o revărs și erupția de viață smulsă pământului. Mă regăsesc în fiecare fir de iarbă mângâiată de piciorușele firave ale gândăceilor, în fiecare tulpină subțire sau uriașă străbătută de seva de viață, în fiecare frunză delicată, tremurătoare.

Asta sunt eu: cerul saturat de miresmele lumii, pământul mângâiat de pașii oamenilor, focul mistuitor al soarelui ucigaș și în același timp dătător de viață, sunt apa revărsată cu furie distrugătoare sau liniștită, transformată în oglindă, imortalizând în imagini nestăvilita frumusețe a lumii.

Eu sunt EU și nimeni nu-i ca mine, eu sunt taină…și pentru mine sunt o taină…Mă rotesc asemenei unei stele, așteptând un mâine care va fi un azi și un mâine iar, alergând cu lumina pe urmele mele, un întuneric străbătut de nimeni…mă întreb gonind cine poate să-l străpungă? Lumina ce vine din urmă? Sau eu ?Să fac acel prim pas? Am hotărât într-o secundă căci dacă nu sunt ca nimeni altul, atunci lumina din urmă să m-ajungă, iar eu, cu marea-mi taină în lumină mă prefac…

Alina Beudean
Clasa a XII-a A

(Premiul I la Concursul de creație “Cine sunt eu ?”)